Deconectat!

Așa e! M-am deconectat de la sursă... fără vreun preaviz, fără să mai dau repede raportu'. Probabil că acum deranjez pe cineva că am revenit la vechiul meu viciu: de-a scrie despre mine, la persoana întâi. Și nu, nu mă corecta, știu ca dacă scriu despre mine, va fi la persoana întâi, dar așa am vrut eu să ma exprim... Orice reproducere a acestui text este strict intezisă! Am drepturi de copywriter. Așa... chiar dacă cineva imi spunea zilele trecute să nu mai imi trântesc suflețelu' pe hârtie, nu mă pot abține, dragă! Eu vreau să fiu sinceră și acum vorba lui Camil Petrescu: nu pot fi onestă decât la persoana intâi. Deci așa voi scrie. Acum, de curând, într-un acces de furie, mi-am amintit brusc, că orice șut in fund, mă devansează pe mine mai in față. Deci imi convine. Le mulțumesc din suflet tuturor celor care: mi-au dat cu flit atunci când aveam mai mare nevoie de ei, celor care mi-au arătat ca viața este cea mai mare târfă (apropos, și speranța este o târfă: toți trăiesc cu ea) și lista continuă.
M-aș limita in a scrie mai puțin, că am citit de curand intr-o revistă că nu e bine sa scriem mult pe blog: cică le obosesc cititorilor ochii și lasa dracu' pagina ta. Ehh... dacă intervin probleme, știe toată lumea soluția: click ''x''-ulețu din dreapta, sus. Cu toate că și asta e ipocrizie. Păi, domne, cică nu imi pasă dacă mă citiți sau nu, mai zic unii. Dar atunci de ce iți faci blog? Că n-ai tu ce face in timpul liber sau nu ai viață, ca să mă exprim mai liber? Normal ca pierzi vremea ca să scrii un articol pentru a fi citit.
Mereu mi-au plăcut ipocriții. Pateticii, oamenii falși, care sunt penibili și se dau de ceasu' morții când se simt lezați sau doar când se simt ei repede... Și pun pariu că din ăia care imi accesează mie acum blogu se trezesc vreo doi, trei care incep: ''Ia uite, de mine scrie!''. Paranoia in aceasta nouă generație e in floare, sunt mândră că fac parte din ea... Generația cea mai tare! Pe bune, toți sunt depresivi, toți sunt plecați de acasă, sunt falși, rar mai găsești pe cineva pe care să il numești prieten. Și asta cică pentru că suntem generația messenger și vorba lui Paler, avem impresia că ne aducem lumea mai aproape printr-un monitor. Greșit băieți! Credeți-mă!
Sau ce mai imi place mie mult din noua generație sunt specia de tineri supranumită și ''Adepți ai cântecelelor despre bani, putere și femei'': Manelele! Nu am nimic cu nimeni, nu mă ințelegeți greșit, dar așa nu mă interesează toate versurile pe care le strigați voi delicat pe stradă, in gura mare, promovând cultura deșeurilor muzicale. Dacă îi intrebi cine e Petre Țuțea, pariu că or să creadă că-i înjuri? Și Sergiu Nicolaescu, care este un finuț, mai zice că lui ii place noua generație.