Este azi 21 februarie si te-am sunat ca sa iti spun... scuze... stiu ca nu este un telefon, insa asta am vrut sa para sau sa fie... Chiar daca nu imi vei raspunde la acest mesaj eu vreau sa iti spun multe lucruri si cel putin voi fi impacata ca le-am zis... De fapt nu iti dau dreptul la replica, astea sunt cuvintele si gandurile mele, iar tu nu ai nici in clin nici in maneca cu literele.. tu ai zis-o... chiar azi... in textul pe care l-am primit...
Iubesti cifrele? Afla ca eu iubesc cuvintele, nu literele, ma joc cu ele, ele se joaca simplu cu mine si asa imi creez dialogurile perfecte... Urasc sa imi expun sentimentele ca la un vernisaj... Nu vreau sa zugravesc starile mele pe fata mea... si acum nu vreau sa te las sa stii ce e in sufletul meu...
Poate multi ar spune ca sunt fericita, alaturi de Stefan, poate ca asa a fost candva, poate ca asa e si acum, dar nu mai vreau sa spun nimanui. De fapt imi merge foarte bine, el m-a iertat ca de obicei pentru tot ce i-am facut, faptul ca am iesit cu tine si ca l-am mintit, chiar daca intre noi nu a fost niciodata nimic... el s-a suparat foarte tare pe mine... Insa ca de obicei nu m-a lasat sa plec... mereu ma intoarce din drum si totul se transforma intr-o dulce ispita de prelungire a agoniei in care zac...
De ce ti-am zis toate astea? Poate ma vei intelege de ce am procedat asa... poate vei intelege ca astea sunt capriciile unei adolescente... sau poate e iubire si nu il pot lasa... nu stiu!
De ce nu am intrerupt legatura cu tine mai de mult? Pai eu te consider un prieten de-al meu, ma simt bine cu tine, imi face placere sa vorbim si mi-ar parea rau sa ne certam... insa chiar azi ai zis ca vei pleca definitiv in Grecia, iar eu nu cred in prieteniile la distanta, asa cum Stefan nu crede in prietenia dintre un baiat si o fata. Ai dreptate ca eu ma potrivesc din punct de vedere profesional cu el, vreau sa ii calc pe urme si sa ajung ziarista... Vreau sa ma impun in lumea publicitatii si a mass-mediei... Iubesc eleganta pe care o emana, iubesc culorile in care se deseneaza spoturile... Iubesc melodiile si ador arta...
Ce as putea sa iti mai zic eu despre mine... din pacate nu ai avut timp sa ma cunosti, sunt o fata care a trecut prin ceva dificultati in viata, insa nu imi place sa arat... m-am debarasat de mult de patetismul cu care imi prezentam tragediile... Acum traiesc cum visez si nu mai arat nimanui tristetea mea... Pentru ca nu le pasa! ''Am invatat ca sunt oameni care te iubesc, dar nu stiu sa ti-o arate... Persoanele la care tii iti sunt luate prea devreme''... Asta Paler a zis-o! ''Oricat de mult ai suferi, lumea nu se va opri in drum pentru suferinta ta.''
Sunt optimista acum, privesc altfel viata, imi place sa ma trezesc de dimineata si sa vad cum rasare soarele, sa stau la calculator la prima ora si sa imi beau cafeaua... sa fumez cand am nervi si sa pierd noptile ascultand muzica. Imi place sa ma uit la filme, de fapt sunt cinefila, imi place sa rasfoiesc reviste si ziare... doar imi doresc sa fie viitorul meu! Imi place sa plec la munte si ador drumul care ma duce spre gara... Ador razele calde ale soarelui de dimineata care se chinuie sa incalzeasca aerul rece de peste noapte... Imi place sa vorbesc in cuvinte simple, urasc lucrurile superficiale, complicate si pompoase... In lucruri simple imi gasesc bucati de zambete aruncate ici colo...
Imi place sa vorbesc cu prietenii mei, am destui oameni care mi-au demonstrat ca imi sunt prieteni si pentru asta ii iubesc...
Si sunt atatea lucruri pe care as mai avea sa le spun, dar am invatat sa nu imi deschid sufletul in fata nimanui... chiar daca eu am fost sincera cu tine pana acum, nu voi continua... Poate iti voi spune intr-o buna zi...
Eu am zis ce aveam de zis... nu imi plac despartirile... de fapt le evit, caci fiecarui om pe care il cunosc ii dau o parte din sufletul meu si ma doare sa vad ca pleaca... sa ai grija de partea pe care ti-am dat-o tie... Poate intr-o zi mi-o vei da inapoi, daca te vei mai intoarce in prafuitul Bucuresti.
Pe curand, Victor!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu