"Trebuie sa iti zici mereu: "Daca ea a putut, de ce nu as putea si eu?" Andreea Esca

Astazi am cunoscut-o pe Andreea Esca. Omul Andreea Esca, nu prezentatoarea stirilor Pro Tv. O tipa de viata, spectaculoasa, foarte vorbareata care nu are cum sa nu iti mearga la suflet din prima clipa. A venit impreuna cu Lucian Mindruta la seminar, iar primul lucru pe care l-am gandit atunci cand am vazut-o "nu se poate sa fie ea persoana serioasa de la televizor".
In realitate nu seamana cu stirista Esca! Este destul de linistita la inceput, zambeste timid si nu mentine un contact vizual cu interlocutorul, insa prima intrebare este imboldul de care are nevoie. Odata ce o intrebi despre meseria ei, adica viata ei, nu conteneste cu detalii si povesti pe care si le aminteste mot-a-mot.
Soarta a adus-o pe drumul jurnalismului, ea isi dorea sa faca ASE-ul, insa a "picat cu brio". Isi aminteste cum a plecat de suparare in vacanta, iar tatal ei a fost cel care a sunat-o sa o anunte ca in toamna se dadea admiterea la jurnalism. Insa nici macar sfatul tatalui nu a determinat-o sa se decida in privinta meseriei pe care avea sa o urmeze. Oscila intre drept si jurnalism, cel din urma avand castig de cauza.
Din perioada studentiei are un singur regret: ca nu a mers prea mult pe la cursuri pentru ca se angajase. Iar in sesiune cand statea sa invete realiza cat de misto sunt cursurile facultatii de jurnalism.
A prezenta stirile nu este atat de usor precum pare. Pana a ajunge la formatul din zilele noastre cu un prompter pe care un redactor pune scriptul, Andreea isi aminteste de inceputul carierei sale, cand lua stirile de pe Agerpress si le transforma cu pixul, facand taieturi si schimband timpul verbal. Apoi tinea foile in fata si prezenta jurnalul de stiri.
La fel cum a spus si Lucian Mindruta, de multe ori poti afla atunci cand esti in direct ca s-a schimbat ceva din script sau ca a mai aparut o stire. Trebuie sa nu pari surprins, ci sa lasi impresia ca asta trebuia sa zici. Sa stii sa improvizezi, chiar si atunci cand nu ai dupa ce citi. Asta inseamna munca in direct.
La intrebarea "de ce isi duce copiii cu autobuzul si metroul?" a raspuns simplu "pentru a nu-i transforma in niste rasfatati".
Cele doua ore in care am stat de vorba au trecut foarte repede, poate si datorita felului ei de a povesti despre experienta pe care a acumulat-o din 90 pana azi. A muncit din primul an de facultate, apoi 10 ani fara o zi de concediu. Venea la 8 dimineata, pleca la 2 noaptea. Asa si-a castigat locul in prime-time pe care il are de 15 ani in Pro Tv. Obisnuia sa isi scrie stirile, lucru pe care il face si acum, mai rar insa. Sfatul ei a fost sa muncesti mult daca iti doresti un lucru, insa a mai avut ceva de adaugat pe langa ambitia si munca. Sa fii potrivit pentru meseria pe care ti-ai ales-o. In jurnalism nu poti pacali pe nimeni. Ori esti bun, ori dispari.

4 comentarii:

Florin spunea...

craciun fericit!!:*

Florin spunea...

acum...
LA MULTI ANI!!!:)

Petruta spunea...

Ceva de genu': daca ea poate noi de ce nu? :D

Aura spunea...

Hmm, interesant.

Din ciclul: ,,Dacă nu noi, atunci cine?":)

Este ziarist orisicare scrie intr-un ziar?