Ceea ce nu a observat nimeni a fost, de fapt, disperarea din glasul celor care apăreau în clip. Îndemnul de-a citi nu era doar o propoziție menită să te facă să cumperi niște cărți. Era un "strigăt" deznădăjnuit pentru această generație. O generație sortită mediului 2.0, limbii române combinate cu engleza (denumită ironic rom-english), destinată unei culturi stradale suburbane, unui comportament psihopatico-nevrotic. Este generația nimănui, cea care nu are modele, care nu are o țintă precisă, care nu are un drum pe care să-l urmeze. Cea care nu cunoaște bunele maniere, nu respectă persoana de lângă și se miră de ce nu este respectată. Generația care tolerează mult prea multe mitocănii doar din cauza faptului că nu le recunoaște. Care a uitat că a citi nu înseamnă doar a parcurge niște pagini. Înseamnă a-ți forma o cultură, a-ți forma o deprindere de-a trăi.
Cărțile sunt cele care oferă modele, care conturează personalități, care oferă răbdare și educație.
Care oferă o scuză ignoranței și care ține vanitatea în frâu. Fără cărți, actele pe care tinerii le inițiază sunt sortite eșecului spiritual pe care îl aveau cândva. Nu mă refer aici la aceia care trec printr-un mediu academic și își alimentează dorința de cunoaștere. Mă refer la toți cei care își pierd odată cu bunul simț, un lucru pe care nu l-au avut niciodată: o parte din cultura acestei țări.
Cioran scria la moartea lui Ioan Cușa: "Moartea s-a dezonorat pe ea înșăși luându-l așa de repede." Oare câți dintre noi ne-am dezonorat pe noi însăși neauzind niciodata de scrierile lui Cioran?
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu