Existenta

Declar pe propria raspundere ca sunt constienta de faptele mele. Declar ca nu cunoasc semnificatia cuvantului „constient”, iar faptele mele variaza asemenea acului unei busole. Faptele mele sunt trase-n poze, iar pozele sunt zilele pe care le-am trait. Privirea a fost aparatul de fotografiat cu cea mai buna rezolutie. Ceea ce iti ramane intiparit pe retina, nu se va uita niciodata.

Este extrem de greu sa traiesti intre 2 existente parelele si sa nu apartii niciuneia. Intre 2 respirari si brusc sa ti se taie respiratie. Sa cazi de la mii de km altitudine. Sa sfidezi viata.

Mi-e greu sa vreau ceva si mi-e greu sa stiu ce vreau.

Mi-a fost greu sa ma gandesc la zecile de ore de instructie sufleteasca pe care mi le-am aplicat singura. Pentru ca se pare ca eu mi-am dat silinta, crezand ca si altii fac la fel. Si nu am crezut pana in ziua cand mi s-a aratat ca faptele tuturor sunt invaluite in minciuni care le protejeaza lor licarirea de viata din ei. Pe restu, sa-i ia dracu. Sau cel putin asa se pare ca-si spun ei frecvent.

Nici macar o umilinta nu m-ar face sa tresar. Nici o placere nu m-ar mai face sa tremur la gandul ca s-ar putea materializa, pentru ca toate placerile mi-au strigat in fata cat de efemere sunt.

Plutesc in rampa, chiar daca pare imposibil, pentru mine imposibilul devine posibil, greu de uitat. Nicidecum greu de infaptuit.

Descopar o durere si-o placere pe care nu credeam ca le-as mai putea numi sentimentele mele.

Viata a fost si este pentru mine o cursa de lunga durata, o chimie intre mine si Dumnezeu. Este un lucru incert pe care nu l-as putea atinge ca atunci cand pun degetul pe rana.

Traiesc si ma intreb de ce traiesc. Zambesc si ma intreb de ce nu plang? De ce, de ce, de ce? Are sens sa inteleg de ce sau tot sensul se afla in faptele care oricum se intampla, cu sau fara lamuririle pe care mereu le-am cerut. De ce m-am nascut? Pentru ca Dumnezeu m-a iubit. Viata m-a vrut langa ea. Iar eu am apreciat asta mereu. Daca iti vine sa mori, gandeste-te ca altii ar da orice sa traiasca.

De ce sa visezi cand stii ca poti face ceva in sensul asta, ca un vis sa fie aievea si sa aiba sinonim in reusita, nu in iluzie.

Poate ca mi-as pierde viata visand, apoi regretand ca mi-am lasat viata sa treaca pe langa mine, decat sa fac ceva concret atunci cand puteam.

As rade de naivitatea mea atunci si nimic nu m-ar mai face dupa asta sa zambesc. Nimic. Poate doar eu m-as mai face sa plang, sa rad si sa constientizez faptul ca eu sunt tot ce am. Daca ma pierd pe mine, eu nu mai am nimic.

Imi scriu destinul pe o foaie si nu am nicio taietura. Viata mea este asa cum vreau si nu regret nimic din ea. Viata mea are un iz de perfectiune, multi se tem de ea. Nimeni nu se teme pentru ea. Imi traiesc zilele cu aceeasi certitudine cu care focul arde mocnit lemnele. Stii ca totul se va preschimba in scrum in curand. La fel cum stii ca viata iti arde zilele una, cate una. Iti tii destinul in maini pana cand focul vietii iti ajunge la degete si penetreaza pielea batatorita de ani, te arde, te doare deja, ii dai drumul din maini. Durerea inciziei pe care flacara o face este probabil ultimul sentiment pe care viata ti-l mai datoreaza. Apoi o arunci in gol.

Iar abisul din fata ta se umple de viata.

Moarte nu este un capat de tara. Moartea este inceputul altui drum. Ea este un capitol postum din viata ta, insa un capitol la care ceilalti nu vor mai avea acces. Nu il vor mai putea comenta si nici vedea. Moartea iti sfideaza dusmanii, iti ofera intimitate, devine o informatie despre tine clasificata, cu o promisiune serioasa pentru eter nitate. Probabil ca este inceputul unei vieti grozave, de nimeni nu s-a intors din morti sa ne spuna cum e acolo. Poate este atat de bine acolo la limitate perceptiei umane, dincolo de frontiera vietii.

Dar viata continua sa fie pentru mine un drum nebatatorit. Pe care nu-l voi lasa nearanjat. Inainte de statia finala viata va fi vizionata in premiera de mine. Imi vor succede in fara imagini amtitoare asemenea unui tren care pleaca din gara. Atunci voi spune ca viata mea merita sa fie vizionata.