La un magazin de la Orizont o batranica asteapta la rand, dupa mine, sa cumpere ceva. Un lucru m-a facut sa ma opresc sa asist la scena. Cand i-a cerut vanzatoarei margarina, acesta a inceput sa rada (de ce, ea stie. o fi cuvantul asta cel mai scurt banc din lume) si i-a aratat in scarba spre colegele ei. De aici au inceput sa o paseze de la una la alta, intr-o bataie de joc continua. Colegele, si mai amuzate, i-au trantit in fata: "margarina? nu cred ca mai avem. cel putin nu pentru tine. vezi tu n-ai bani de margarina de'aia buna. hai, valea"
Cu siguranta ca fetele astea, si mai toti care jignesc batranii nu au mame, tati, bunici. Cred ca au fost abandonati intr-un centru de plasament si singurele mangaieri pe care le-au simtit au fost palmele asistentilor sociali.
Moda secolului nostru este venininul. Sangele lor este deja gros de atata otrava cate le curge in vene. Unii gasesc mai la indemana sa arunce o vorba urata, sa te atace daca ti-a murit cineva (am auzit ca si asta poate fi amuzant) sa te atace daca stai mai prost cu banii sau daca, de exemplu, ai astm si esti dependent de un tub. Am vazut acum ceva timp cum unora li s-a parut ca vad o "disperata" intr-o fata care incerca, livida la fata, sa inhaleze din tub ca sa nu moara. Ni se potrivesc bine cuvintele lui Petrini (cel mai iubit dintre pamanteni) "daca doar asta v-a mai ramas?"
Nu inteleg de unde atata ura, atata frustrare. Mie mi-e clar ca toti astia care ranesc, asa de amorul artei, au avut o viata foarte chinuita si nu prea s-au intanit cu dragostea familiei, ca altfel n-ar mai fi asa de zdruncinati.
Iar alta perla am auzit-o la un reality show. Un tip a fost deranjat cand i s-a reprosat ca ar intretinut relatii intime cu prietena lui, in fata camerelor de luat vederi. Reactia lui a fost una normala pentru tineretul de azi o criza de draci, urlete si a conchis: "Frate, suntem in secolul 21. Ce vrei?"
Pana si cainii aia se duc intr-un tufis si nu o fac in mijlocul bulevardului.
3 comentarii:
:| Cred că cei invocaţi de fapt n-au avut o viaţă deloc chinuită. Doar goală, fără valori de orice fel. Mi-amintesc o gaşcă de copii din cartierul unde am copilărit care aveau singura plăcere de a face "miştouri" de genul ăsta. Şi nu erau copii chinuiţi deloc. Ba chiar din familii capabile [material vorbind]. Unu a murit de supradoză înainte să împlinească 20 ani, vreo doi sunt la pârnaie, restu'... cine ştie... Există acest tip de oameni care deşi vin din medii diferite, ajung să aibă acest venin în comun.
Scrii minunat. Da-mi voie, te rog, sa asez adresa blogului tau in casa mea virtuala, Jurnalul lui Manon. Si, daca ai timp, citeste-ma si tu. Cu drag, Manon.
whats up everyone
Just saying hello while I read through the posts
hopefully this is just what im looking for looks like i have a lot to read.
Trimiteţi un comentariu